HP2

 15 februarie 1851 – 17 decembrie 1912

Spiru Haret – părinte spiritual

 

„El a văzut in şcoală numai inceputul şi numai simburele din care trebuia să rodească o mare reformă socială.

 

Cind se va putea scrie pe’ndelete istoria vieţii sale, se va vedea atunci cum s’a desfăşurat planul său de acţiune, cum a urmărit nişte idei fundamentale pină in cele mai mici amănunte, se va vedea in opera sa lărgimea de concepţie a filosofului, iluziile poetului, preciziunea matematicului, devotamentul şi abnegaţiunea apostolului.

 

Căci el a considerat ideile drept forţe cari pot să mişte lumea, el a avut incredere in izbinda binelui inpotriva răului;  el a fost un mare optimist, pe care nu l-au descurajat piedicile, nu l-au infrint loviturile oricit de grele au fost, ci dinpotrivă toate acestea par’că erau indemnuri pentru a-şi indoi, a-şi intrei puterile”.

Gheorghe Adamescu, secretar general al Ministerului Instrucţiunii, 1912
(Viaţa şi activitatea lui Spiru C. Haret)